Se spune ca povestea preferata a lui Jung era urmatoarea.

 

Apa vietii, dorind sa devina cunoscuta pe suprafata pamantului, tasnea sub forma unei fantani arteziene si curgea lin fara efort sau limita. Oamenii veneau si beau din apa magica si erau hraniti de ea, din moment ce era atat de curata si pura si revigoranta. Dar omenirea nu s-a multumit sa lase lucrurile asa, in acest stadiu paradisiac. Treptat au inceput sa ingradeasca fantana, sa puna taxe, apoi porti cu lacate. In curand fantana a devenit proprietatea celor puternici. Apa s-a infuriat si s-a simtit jignita; a incetat sa mai curga in acel loc si a inceput sa izvorasca altundeva. Oamenii care detineau proprietatea din jurul primei fantani erau atat de prinsi in propriile lor sisteme de putere si proprietate incat nu au observat ca apa disparuse. Au continuat sa vanda o apa inexistenta, si doar cativa oameni au observat ca adevarata putere nu mai era. Cativa, nemultumiti, au cautat plini de curaj si au gasit noua fantana arteziana. In curand respectiva fantana a cazut in mana altor proprietari, si a avut aceeasi soarta ca prima. Izvorul s-a mutat din nou in alt loc – si acest lucru a continuat de-a lungul istoriei. 

Aceasta este o poveste foarte trista, si l-a impresionat profund pe Jung, caci el vazuse cum un adevar fundamental poate fi folosit gresit si transformat in ceva egocentric. Stiinta, arta, si desigur psihologia, au suferit de pe urma acestui proces intunecat. Dar miracolul acestei povesti este acela ca apa curge mereu undeva si este disponibila oricarei persoane inteligente care are curajul sa caute apa vie in forma ei curenta.

Robert A. Johnson

 

1/2

Se spune ca povestea preferata a lui Jung era urmatoarea.

 

Apa vietii, dorind sa devina cunoscuta pe suprafata pamantului, tasnea sub forma unei fantani arteziene si curgea lin fara efort sau limita. Oamenii veneau si beau din apa magica si erau hraniti de ea, din moment ce era atat de curata si pura si revigoranta. Dar omenirea nu s-a multumit sa lase lucrurile asa, in acest stadiu paradisiac. Treptat au inceput sa ingradeasca fantana, sa puna taxe, apoi porti cu lacate. In curand fantana a devenit proprietatea celor puternici. Apa s-a infuriat si s-a simtit jignita; a incetat sa mai curga in acel loc si a inceput sa izvorasca altundeva. Oamenii care detineau proprietatea din jurul primei fantani erau atat de prinsi in propriile lor sisteme de putere si proprietate incat nu au observat ca apa disparuse. Au continuat sa vanda o apa inexistenta, si doar cativa oameni au observat ca adevarata putere nu mai era. Cativa, nemultumiti, au cautat plini de curaj si au gasit noua fantana arteziana. In curand respectiva fantana a cazut in mana altor proprietari, si a avut aceeasi soarta ca prima. Izvorul s-a mutat din nou in alt loc – si acest lucru a continuat de-a lungul istoriei. 

Aceasta este o poveste foarte trista, si l-a impresionat profund pe Jung, caci el vazuse cum un adevar fundamental poate fi folosit gresit si transformat in ceva egocentric. Stiinta, arta, si desigur psihologia, au suferit de pe urma acestui proces intunecat. Dar miracolul acestei povesti este acela ca apa curge mereu undeva si este disponibila oricarei persoane inteligente care are curajul sa caute apa vie in forma ei curenta.

Robert A. Johnson